POLITETEA LA REUNIUNI, PETRECERI, ADUNARI FESTIVE

* La o petrecere, reuniune, adunare festivã, un salon de artã etc. bãrbatul
singur sãrutã mâna femeii care o întinde prima, dacã aceasta face parte din
cunostintele bune ale bãrbatului. Nu se sãrutã mâna tuturor femeilor din acel
loc. Dacã femeia întinde mâna drept, ca pentru o strângere de mânã, atunci
bãrbatul nu o duce la gurã sã o sãrute, se opreste la gestul de a strânge
mâna usor. În cazul cã se sãrutã mâna, acest lucru se întâmplã normal, cu un
gest scurt, nu se retine mâna femeii mai mult timp, nu se priveste languros în
ochii femeii, nu se opresc buzele pe mânã mai mult timp decât pentru o
usoarã atingere a acesteia.
* Discutiile la petrecere se poartã pe un ton civilizat, de naturã sã nu
deranjeze pe nimeni, nu se admit discutiile personale sub forma bârfelor, a
scandalurilor casnice, a plângerilor referitoare la viata personalã etc.
* Prezentãrile se fac la venirea persoanelor în acea societate, de cãtre gazdã,
cu fiecare persoanã în parte, pe mãsura sosirii acestora.
* Ordinea de prezentare este: bãrbatul este prezentat femeii, cel tânãr se
prezintã celui mai în vârstã, inferiorul se prezintã superiorului.
* La prezentare se spune domnul (doamna), numele, eventual functia socialã
detinutã de persoana care este prezentatã. Exemplu: doamna avocat
Bucuras Rodica.
* Dacã femeia este asezatã atunci când i se prezintã un bãrbat, aceasta nu
trebuie sã se ridice.
* Dacã bãrbatul este asezat, se ridicã, se face prezentarea, se aseazã la loc.
De asemenea bãrbatul se ridicã de câte ori se ridicã femeia de lângã el (pe
care o însoteste).
* Gazda se ridicã de câte ori vine sau pleacã un invitat, conducându-l la
iesire.
* Locul de pe fotoliu se oferã unei femei, iar pe scaun stã un bãrbat.
* Glumele sunt permise dacã nu depãsesc regula bunului simt. Nu se fac
glume deplasate, cu peroane din conducerea colectivitãtii, cu persoane
handicapate, cu femei dacã existã astfel de persoane în societatea unde te
afli. Cu alte cuvinte nu glumesti despre un politist dacã ai lângã tine unul,
cum nu vorbesti de sforã în casa spânzuratului.
* Glumele de acest gen se pot face în cadru restrâns, între buni prieteni.
* Gazda este cea care initiazã si conduce discutiile, urmãrind scopurile
adunãrii celor invitati. Scoate în evidentã calitãtile, meritele invitatilor, le
neglijeazã pe ale ei, pune în contact persoanele interesate de un anumit
aspect, o anumitã problemã, evitã subiectele delicate (politice, religioase, de
familie etc.) care pot da nastere la discutii contradictorii sau scandaluri,
certuri. Discutia trebuie orientatã astfel încât toti cei de fatã sã poatã
participa, sã se simtã bine, sã nu fie ofensati, sã se poatã discuta cu interes.
* Nu se discutã în altã limbã decât în cazul în care toatã lumea cunoaste acea
limbã. În situatii deosebite, trebuie sã existe un translator.
* Tonul discutiilor trebuie sã fie amabil, blând, dulce, nu se fac contraziceri
vehemente, cu ton de iritare, cu nervozitate. Aceste manifestãri le lãsãm
pentru alt loc, în alt moment.
politetea Page 4 of 5
file://C:\Temp\installtemped\3CDF0724D7003BF0\politete.htm 12/28/2010
* Nu se folosesc cuvinte de jargon.
* Nu se tin cuvântãri, nu se atrage atentia asupra unei singure persoane.
Discutiile trebuie sã fie la obiect, pertinente, nici lungi, nici monosilabice.
* Gazda este cea care initiazã orice activitate pe timpul întrunirii: ea acceptã
fumatul, dansul, masa.
* Fumãtorul nu aprinde tigara de la o femeie, ci invers, oferã focul de la
bricheta sa. Nu se aprinde o tigarã de la alta. Fumul nu trebuie suflat în fata
celui cu care discuti. Nu este politicos sã scoti fumul pe nas. Mucurile nu se
sting în farfuriile de cafea, cesti, ghivece, pe jos. Se folosesc srumierele,
locurile special amenajate.
* Este nepoliticos sã fumezi mereu tigãrile cu marca "ALTORA", chiar dacã
sunt colegii sau rudele tale. Ori te lasi de tigãri, ori îti cumperi!
* Dacã doriti sã nu vã mai întâlniti cu cineva care nu v-a fost pe plac, dar care
insistã în a vã revedea, puteti sã-i cereti sã vã întâlinti într-un loc public
(protejându-vã de o eventualã actiune violentã din partea acelei persoane),
puteti lãsa impresia cã aveti mult de lucru si nu reusiti sã ajungeti la întâlnire,
cãutati solutiile cu umor, cele radicale pot aduce neajunsuri, dusmãnii, nu
umiliti persoana cu care nu mai doriti a vã vedea, pentru cã s-ar putea
rãzbuna. Puteti sã rãciti relatia fãrã a va desparti definitiv de acea persoana,ramanand prieteni.

POLITETEA ACASA

* Politetea se pãstreazã si acasã, în intimitatea cãminului, unde nu ne vede
nimeni.
* Bãrbatul nu se impune în fata femeii prin brutalitate, prin a o considera
inferioarã lui.
* Când se vine acasã de la serviciu, problemele de serviciu rãmân în fata usii,
nu intrã împreunã cu persoana în casã.
* Nu trebuie sã ne jignim partenera (partenerul), nu trebuie sã o (îl) înjosim.
* La masã nu se vorbeste cu gura plinã de mâncare, nu se scuipã, nu se suflã
nasul, se mãnâncã în liniste cu gura închisã (nu se pleoscãie), nu se râgâie
dupã ce s-a servit mâncarea, nu se sterge la gurã cu mâna, batista sau
mâneca, ci cu servetelul.
*În casã este de preferat sã ai haine lejere, comode. Dacã esti îmbrãcat cu
pijamaua, este indicat, ca atunci când vine cineva în vizitã, sã pui un halat
deasupra. Nu se umblã în pielea goalã sau numai în chiloti prin casã,
deoarece poate fi un spectacol pentru vecini.
*În tinuta de interior trebuie avut grijã sã fie de o decentã fireascã, nu
riguroasã, dar destul de chibzuitã încât sã nu roseascã obrazul de rusine la
vederea ei de alte persoane.
*În comportamentul din casã trebuie tinut cont si de faptul cã la bloc sunt
vecinii. Asa dar, nu este bine sã se tipe, sã se facã zgomote puternice, sã se
asculte radioul (televizorul, casetofonul) cu sonorul dat foarte tare, nu se
face antrenament sportiv, nu se trântesc usile, nu se târãste mobilierul. Nu
se exerseazã la instrumente muzicale decât în orele care nu sunt destinate odihnei.

TAIEREA PORCULUI

TÃIEREA PORCULUI
* Pentru a se obtine o carne fragedã si gustoasã, tãierea porcului se face
dupã o pregãtire specialã. În ultimele 4-5 zile, se introduc în alimentatia
porcului tãrâte de grâu, amestecate cu lapte dulce, iar cu 2-3 ore înainte de
tãiere, i se dã un pahar de rom sau coniac.
* În momentul tãierii porcului se strânge sângele, care se foloseste la
prepararea tobei, a sângeretelui. Pânã la preparare, sângele se amestecã cu
sare, se pãstreazã la rece, nu se lasã sã se coaguleze.
* Dupã tãiere se smulge pãrul lung, care poate fi folosit pentru fabricarea
periilor, a bidinelelor etc.
* Se pârleste porcul la foc de paie pentru a se obtine sorici fragezi si carne
gustoasã. Pârlitul cu lampa de gaz (benzinã) înegreste soriciul, iar dacã se
opãreste, soriciul si slãnina se întãresc.
* Dupã ce s-a pârlit se spalã bine cu apã caldã, cu mãlai (fãinã de porumb),
prin frecare pânã rãmâne alb. Se spintecã pe burtã (porcul fiind agãtat în
scarã specialã), se taie capul, se goleste de mãruntaie, se scoate osânza, se
spalã interiorul de sânge, se sterge cu o cârpã curatã, se scoate cu grijã
fierea, ca sã nu se spargã. Intestinele se curãtã de grãsime, se sterg cu cârpã
curatã, se tin la rece.
* Intestinele se desfac cu grijã, se separã stomacul, tãind-ul în partea cea mai
subtire, se goleste de continut. Se toarnã apã caldã în ele, se spalã bine, se
întorc pe dos, se leagã capetele, se freacã bine cu zãpadã, cu multã sare.
Când sunt bine spãlate se limpezesc bine, în mai multe ape reci, pânã
dispare mirosul specific.
* Intestinele subtiri, dupã ce s-au tãiat în bucãti potrivit de lungi, se freacã
usor cu muchia cutitului pe un fund de lemn, pânã devin transparente si
curate, se controleazã sã nu fie sparte, se tin în apã rece pânã la
întrebuintare.
* Stomacul si intestinul gros, se rad usor fãrã a se subtia, se freacã cu ceapã
pisatã (tãiatã mãrunt), apoi cu putinã sare, se spalã cu apã caldã, pe ambele
pãrti. Se tin în apã rece, care se schimbã pânã nu se mai simte mirosul
caracteristic.
* Osânza si grãsimea de pe intestine se pun separat în apã rece, iar dupã 4-5
ore se scurg bine, se clãtesc, se scurg din nou, se tin la rece, sau se topesc
imediat. Din osânzã se obtine o unturã finã care poate înlocui untul la
prepararea prãjiturilor; ea poate cãpãta miros de unt dacã se topeste în lapte
crud (1 l. de lapte la 2 kg. de osânzã). În timpul topirii laptele scade, iar
untura capãtã culoarea galbenã, gustul si mirosul untului.
* Se taie porcul în jumãtate, se scoate slãnina, iar carnea se împarte pe
calitãti.
* Gâtul si sira spinãrii (carmanada), spatele, pieptul, capul, picioarele,
muschii, ceafa, antricoatele, slãnina subtire de pe burtã, costita, pulpele din
spate, toate se pun la saramurã (se fierbe apã în care se pun condimente,
sare, cât sã stea oul deasupra), se pune peste carne ca sã o acopere, unde
stã 7-15 zile, se spalã în zeamã de varzã muratã (moare), ca sã nu se
desãreze, se scurge carnea 1-2 zile, apoi se afumã, în afumãtorii speciale.
* Pulpele din fatã, restul de carne macrã, combinatã cu slãnina, cu carne de
vacã sau iepure de casã,se foloseste la prepararea cârnatilor.
* Slãnina groasã se topeste, se obtin jumãri.
* Conservarea cãrnii : slãnina, suncile (jamboanele) alese pentru a fi puse la
saramurã, se cântãresc, iar pentru fiecare 10 kg. de carne se folosesc 800 gr.
de sare, 25 gr. de silitrã. Se freacã fiecare bucatã cu putinã silitrã, se lasã 1
orã. Se aseazã apoi într-un vas mare, adânc, punând mai întâi jamboanele
bine întepate (ca sã fie pãtrunse de zeamã), costita, slãnina, muschii,carnea.Fiecare rand se presara cu sare,praf de cimbru,coriandru.